INGRID

17 Septembrie 2009

gand de seara

Înscris în: Personal — ingrid @ 21:56 Tagged pentru tine

Noapte adâncă.

Dor. “Un cuvint al stiutului si nestiutului, al limitatiei si nelimitatiei, al concretului si abstractului, al atractiei de ceva determinat si al pierderii in ceva indeterminat. Are o splendida suveranitate in el, dar e un cuvint al inimii numai, si nu al gindului, dupa cum e un cuvint al visului, si nu intotdeauna al faptei”.

Wagner. Der Ring des Nibelungen.

Comentarii (0)

12 Septembrie 2009

Dialog

Înscris în: Personal — ingrid @ 17:03 Tagged zbor

- Te-ai maturizat, Ingrid. Casatoria, cariera, cartiile?! Esti mai tacuta dar nu mai putin atragatoare. Zambesti usor ironic, chiar malitios. Ti-e dor?

- Imi este. Ce-mi lipseste, mami?!

- Tie? Sa vedem: rautatea, ipocrizia, falsitatea. De ce ma intrebi?

- Sa inteleg. Mi s-a spus ca sunt capricioasa si rasfatata.Ca voi pierde mult din aceasta cauza.

- Cine ti-a spus asta, R? (sotul)

- Nu. Un barbat. Tin la prietenia lui. E important pentru mine.

- Barbatul sau prietenul?

- Amandoi.

- Nu esti perfecta. Nimeni nu este. Daca ai incerca sa fii altfel decat esti, ti-ai pierde farmecul, ai fi plictisitoare, monotona. Cine te iubeste, te accepta asa cum esti. Cu calitati si defecte.

- Si daca n-o face?

- Atunci nu te cunoaste si nu te poate intelege. Asta inseamna ca nu te iubeste. Tu ai nevoie de un barbat care sa te iubeasca si nu de protectie. Esti un spirit liber. Oricine te ingradeste te pierde. Sper ca R. a inteles asta.

- Da. El a inteles.

- I-ai pierdut prietenia? Iti lipseste?

- Prietenia nu cred. Pe el, da. Imi lipseste. De ce zambesti?

- Te maturizezi. Si inveti. Vino sa te sarut. Pare sa-ti lipseasca. Te iubesc.

- Si eu. Ti-o spun rar, dar tu stii asta.

Comentariu (1)

25 Iulie 2009

dincolo de timp

Înscris în: Personal — ingrid @ 10:11 Tagged Jurnal

Clipa de linişte a zilei. Când ziua curge în noapte. Alerg. Dinspre Baia-Mare înspre Sighetu-Marmaţiei pe drumul prin Cavnic. Drum îngust, şerpuitor. Apa limpede şi repede. Încep să apară brazii şi pârtiile. Anul trecut am schiat aici. În noapte.

Case de vacanţă. Spaţii de cazare. Oamenii locului. O fată duce un dovleac. Parcă îi simt gustul. Dulce. Făcut la cuptor. Îmi aminteşte de copilărie. Paralelă. În timp şi prin timp. Mi-e bine. Oboseala zilei începe să dispară. Ascult Savage Garden- I want you. Am venit cu probleme legate de firmă. Şi mâine am o întâlnire. Importantă. Dar până atunci sunt în vacanţă. Aceste locuri îmi aduc liniştea şi zâmbetul. Unul interior. Evadez.

Maşini puţine şi rapide. Există şi varianta prin pasul Gutâi. Prefer Cavnicul. Grăbit se lasă înserarea. Îmi este foame. Zâmbesc. Rar simt senzaţia aceasta: de foame. Mă întreb ce au în meniu la pensiune. Aparţine unor cunoscuţi şi este aproape de Sighet. Doamna găteşte impecabil.

Linişte, căldură. Echilibru. Asta simt. Brazii sunt superbi. Din dreapta, luna îmi luminează drumul. Lună plină. Atâta liniste! Momente preţioase pe care le pun bine. Le voi mai trăi. Atunci când o sa le simt nevoia. Cobor. Brazii încep să dispară. Cel din faţa mea merge prea încet. Cineva din spate mă orbeşte. Unul de depăşit şi altul de lăsat în urmă. Pierduţi în noapte. Mă grăbesc. Aproape am ajuns. Deşi străină de aceste locuri, le simt de fiecare dată, binecuvântarea. Şi o trăiesc de fiecare dată. Pe mâine.

Comentarii (0)

11 Iulie 2009

allegorie

Înscris în: Personal — ingrid @ 12:18 Tagged retoric

Când va înflori toiagul?!

Van Gogh, Crengi de migdal înflorit

Comentariu (1)

25 Iunie 2009

Sunete

Înscris în: Personal — ingrid @ 0:07 Tagged cantec

Die Zauberflöte (Flautul fermecat). Muzica lui Mozart, imaterială şi transparentă până la iluzie. Întrebări puse chiar şi acolo unde nu aşteptăm răspunsuri. Şi un flaut care va cânta pentru ultima oară. Der Hölle Rache (o arie superbă):

Der Hölle Rache kocht in meinem Herzen,
Tot und Verzweiflung flammet um michher!
Fühlt nicht durch dich Sarastro
Todesschmerzen,
So bist du meine Tochter nimmermehr.
Verstossen sei auf ewig,
Verlassen sei auf ewig,
Zertrümmert sei’n auf ewig
Alle Bande der Natur
Wenn nicht durch dich
Sarastro wird erblassen!
Hört, Rachegötter,
Hoert der Mutter Schwur!

Comentarii (0)

7 Februarie 2009

Nuante

Înscris în: Personal — ingrid @ 16:22 Tagged zbor

Iubirea transcende istoriile personale.

Toccata şi fuga în re minor.

Burberry, London.

Comentarii (2)

18 Ianuarie 2009

Paralelism

Înscris în: Personal — ingrid @ 13:52 Tagged retoric

Întrebarea ta, mi-a amintit de întrebările mele. Nespuse dar rostite. Nu în cuvinte. Gânduri paralele. Cu puncte de intersecţie. În final, un singur răspuns:

Budhismul şi creştinismul pornesc de la o idee comună : mântuirea. Amândouă religiile întind omului o mână de ajutor, ca să se mântuiască de sub stăpânirea întunericului şi a răului. Creştinismul oferă omului Biblia şi pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Budhismul vine cu învăţătura lui Budha şi a ucenicilor lui, cuprinsă în Trodipika. Creştinismul e religie descoperită de Dumnezeu, budhismul e opera unui întelept. Crestinismul e teocentric, budhismul e antropocentric. Crestinismul are o învăţătură despre libertatea şi căderea omului, despre originea si transmiterea păcatului, a răului metafizic, moral si fizic. Budha vrea să mântuiască lumea de boală, suferintă, bătrânete si moarte, adică de răul fizic, nu de răul etic, din care se naşte cel fizic. În creştinism mântuirea e realizată prin Iisus Hristos şi se înfaptuieste prin harul Sfântului Duh, prin rugăciune, credinţă dreaptă şi fapte bune. În budhism omul e cu totul singur în lume şi singur la mântuire. În creştinism omul e cu Dumnezeu oricând şi oriunde ar fi. In budhism ţinta vietii e nimicirea existenţei. În creştinism tocmai invers: mântuirea sufletului şi asigurarea vieţii veşnice. (Religia Iubirii)

Fiecare religie are învăţăturile ei. Am încercat să cunosc, să adun, să înţeleg. Să discern. Am învăţat să respect libertatea alegerii. Dumnezeu ne-a făcut liberi. Ne-a lăsat să alegem. Nu a vrut ca omul să-i fie rob. L-a creat din dragoste, iar dragostea nu se poate manifesta decât într-un suflet liber. Însăşi nobleţea creştinismului constă în acest lucru: libertatea alegerii. Am învăţat că simplitatea este esenţa complexităţii. Am găsit în raţiunea inimii un singur răspuns: iubirea. Sfinţii Părinţi spun: cea mai bună faptă nu este rugăciunea ci dragostea. De Dumnezeu şi de aproapele. Care vin în sufletul nostru pe calea rugăciunii.

Bine spunea Părintele Cleopa: Suntem pe pământ străini şi călători. Nimeni nu rămâne în lumea aceasta. N-am venit să stăm aici. Aici este o trecere necontenită. Am răsărit prin naştere şi asfinţim prin moarte.

Comentarii (5)